Probele, percheziția și sesizarea

1. Inculpatul M. solicită administrarea unei probe prin care ar dovedi un fapt binecunoscut, necontestat de nimeni în cauză. Potrivit art. 100 alin. (4) din Codul de procedură penală, organele judiciare:

1. a) pot respinge cererea dacă procurorul se opune expres administrării probei respective, prin concluzii motivate;
2. b) sunt obligate să admită cererea, orice probă solicitată de inculpat trebuind administrată în apărarea sa;
3. c) pot respinge cererea, proba nefiind necesară întrucât faptul este notoriu;

Răspuns și explicație

Răspuns corect: c. Art. 100 alin. (4) lit. c) din Codul de procedură penală permite respingerea unei cereri de probă atunci când proba nu este necesară, întrucât faptul este notoriu.

2. O instanță intenționează să pronunțe o hotărâre de condamnare întemeindu-se, în măsură determinantă, pe declarațiile unui martor protejat. Potrivit art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală, o astfel de hotărâre:

1. a) se poate întemeia pe astfel de declarații, cu condiția ca identitatea reală a martorului protejat să fie comunicată apărării;
2. b) se poate întemeia pe astfel de declarații, dacă acestea sunt coroborate cu opinia motivată a procurorului de ședință;
3. c) nu se poate întemeia, în măsură determinantă, pe declarațiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejați;

Răspuns și explicație

Răspuns corect: c. Art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală prevede că hotărârea de condamnare nu se poate întemeia, în măsură determinantă, pe declarațiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejați.

3. Potrivit art. 158 alin. (7) lit. d) din Codul de procedură penală, perioada pentru care se emite mandatul de percheziție domiciliară nu poate depăși:

1. a) 15 zile;
2. b) 30 de zile;
3. c) 10 zile;

Răspuns și explicație

Răspuns corect: a. Art. 158 alin. (7) lit. d): mandatul de percheziție trebuie să cuprindă perioada pentru care s-a emis, care nu poate depăși 15 zile.

4. Există o suspiciune rezonabilă că, prin efectuarea unei percheziții corporale, vor fi descoperite urme ale infracțiunii asupra unei persoane. Potrivit art. 165 alin. (1) din Codul de procedură penală, percheziția corporală presupune examinarea:

1. a) corporală externă, a cavității bucale, a nasului, a urechilor, a părului, a îmbrăcămintei și a obiectelor aflate asupra persoanei;
2. b) medicală internă completă a persoanei, efectuată de un medic legist autorizat, la sediul instituției medico-legale competente teritorial;
3. c) vestimentației și a bagajelor persoanei, fără posibilitatea examinării corporale externe;

Răspuns și explicație

Răspuns corect: a. Art. 165 alin. (1): percheziția corporală presupune examinarea corporală externă a persoanei, a cavității bucale, a nasului, a urechilor, a părului, a îmbrăcămintei și a obiectelor pe care persoana le are asupra sa.

5. Cu privire la percheziția unui vehicul, potrivit art. 167 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală, care dintre următoarele afirmații este corectă?

1. a) Percheziția unui vehicul este supusă dispozițiilor referitoare la percheziția domiciliară, cu excluderea totală a celor privind percheziția corporală sau informatică;
2. b) Percheziția unui vehicul poate fi efectuată de orice organ judiciar, fără vreo corelare cu dispozițiile privind percheziția corporală;
3. c) Percheziția unui vehicul se efectuează de o persoană de același sex cu proprietarul, iar dispozițiile art. 162, 165 și 166 se aplică în mod corespunzător;

Răspuns și explicație

Răspuns corect: c. Art. 167 alin. (2)-(3): percheziția unui vehicul se efectuează în condițiile prevăzute la art. 165 alin. (2), iar dispozițiile art. 162, 165 și 166 se aplică în mod corespunzător.